Recenzie Stresul dintre orgasme - Pufocenzie (13)

Se spune că nicio poveste bună nu ar începe cu „Mîncam o salată”. Drumul lui Robert începe exact cu această masă banală. De fapt, drumul său începe mult mai devreme, cu dragostea pentru muzică și cărți, un tată abuziv emoțional și o fostă prietenă care este vinovată pentru toate, desigur. Urmează o slujbă într-o corporație, insomnii și un drog nou, conversații în baie cu prietenul său cel mai bun, o relație cu neobișnuita elevă căreia îi predă lecții de vioară și o adevărată obsesie pentru imaginea femeii ideale.

Un roman despre identitate, anxietate și ispite, Stresul dintre orgasme caută să descopere acel greu de găsit lucru de care avem nevoie într-o lume grăbită.

Îmi e greu să definesc cartea asta, să îi pun un început și un final de recenzie, de ce? Nu știu, fiecare vede altceva în povestea lui Robert și înțelege lucrurile diferit. Am să încerc să spun mai puține ca să nu vă creez o viziune diferită de ce o să înțelegeți voi și să vă întoarceți supărați la mine.

Cartea are un subiect oarecum, în aparență, simplu, dar dezvoltat și prezentat într-un mod captivant. Protagonistul, Robert, e în mare parte la fel ca mulți alții, are o slujbă pe care nu și-o dorește și are o pasiune care îi oferă speranță, dar nu și o carieră. Viața lui, însă, se împarte între stres (și modalități de a scăpa de el), Iana și Candy, cele doua femei din viața lui, și artă. Viața ta ar putea semăna mult cu a lui sau ar putea să fie complet diferită.

Când am citit titlul și am încercat să îmi dau seama ce urmează, am crezut că voi citi o carte despre cineva petrecându-și timpul dintre cele mai mari plăceri și cele mai aiurea momente ale vieții, trăind simplu sau cu greu. Într-un fel am avut dreptate, într-un fel nu (o să înțelegeți dacă citiţi cartea). Dacă stau să meditez puțin aici, nu trece pentru noi toți timpul atât de greu și pare plin de probleme cât așteptăm din nou să avem acel sentiment de fericire și relaxare?

Cartea m-a ținut lipită de pagini, acțiunea tot urca dealul curiozității, iar eu nu doream să cobor fără a ajunge în vârf. Totuși nu pot spune că m-am regăsit neapărat în personaje, puțin așa, ici și colo. Stresul dintre orgasme e mai mult o carte pentru adultul stresat din naștere, nu adolescentul stresat de Bac, dar am savurat cartea oricum.

Multe subiecte sunt tratate de către personaje, cartea fiind plină de citate pe care vrei să le notezi undeva pentru a ți le aminti mereu. 

E prima carte semnată de Ana Mănescu pe care o citesc și recunosc că deja îndrăgesc stilul autoarei. Și aș vrea să îi mulțumesc tare mult pentru ea.

”M-am născut stresat și tremurînd, dar îți garantez că nu a fost nimic față de ce a urmat. Tensiunea nu se eliberează niciodată, toate orgasmele, toate satisfacțiile sunt doar puncte maxime de încordare, fără să existe o explozie, fără să se elibereze elasticul, e întins, e întins, cît te mai poți întinde?”

„Stresul din metrou, dintre clienţi, dintre trimestre, dintre biroul tău şi cel al lui taică-tu. Stresul care te doboară când închizi vioara-n husă. Stresul că nimeni nu crede în tine şi stresul că mai ales tu nu o faci.”

Nota:

3.5 mai precis

Cumpără:
editură, elefant, Libris

E prima carte semnată de Ana Mănescu pe care o citesc și recunosc că deja îndrăgescstilul autoarei. 

Recomand oricui cartea, chiar dacă ești adolescent tot înțelegi ceva.

Vă țuc!