E cea mai grea iarnă din ultimii ani; străzile din Tampere, Finlanda, sunt îngheţate şi acoperite de zăpadă. Şi nimic nu contrastează mai tare cu albul zăpezii decât sângele.
Lumikki Andersson, o adolescentă în vârstă de 17 ani, locuieşte singură şi urmează cursurile unui liceu de arte. Şi-a făcut o regulă din a nu se implica în lucruri ce nu o privesc. Totuşi, această regulă este pusă la încercare în ziua în care Lumikki găseşte bancnote pătate de sânge în camera obscură a liceului.
Dându-şi seama că trei elevi de la liceul său au un amestec în acest incident, Lumikki se trezeşte prinsă în hăţişul unei afaceri internaţionale cu droguri. Viaţa îi este pusă în pericol.
Lumikki Andersson, eroina trilogiei Albă-ca-Zăpada, a învăţat să se apere singură şi să nu aibă încredere în nimeni. E un lup singuratic şi o supravieţuitoare. A fost agresată brutal la şcoală, iar acum s-a mutat în Tampere, unde locuieşte singură. Lumikki e inteligentă, sarcastică, are o anume duritate şi îi place solitudinea. De asemenea, îi place să se lupte corp la corp, să înoate în apă îngheţată, să alerge şi să viziteze galerii de artă. A hotărât că nu mai vrea să-i fie niciodată frică de nimic.
Acum şi adolescenţii au o Lisbeth Salander a lor!
Lumikki Andersson este tipul de fată badass
. Nu se implică, rămâne invizibilă, știe să lupte, atât fizic, cu ceilalți, cât și cu viața însăși, pentru atingerea propriilor țeluri fără a se da bătută și știe mai multe de cât arată
. E mai mereu singură și nu-i pasă de multe lucruri, dar asta se schimă când descoperă în camera obscură a liceului bani pătați de sânge. Începe să se implice încercând să înțeleagă ce e cu acei bani (mai exact 30.000 euro
). Din păcate înțelege... și se afundă și mai tare în probleme, fiind aproape omorâtă. Împreună cu cei trei care au luat banii încep să descopere tot mai multe lucruri. Totul începe să se schimbe în viața lor.
Până acum nu am mai citit nicio carte scrisă de un autor/o autoare nordic(ă), mă bucur că am făcut-o, cartea asta te ține în priză
și te amesteci între paginile cărții. Mi-a plăcut mult personajul principal, Lumikki, e genul de personaj care te inspiră prin tăria lui
, totuși cred că ea ascunde un secret (pe care speram să-l descopăr măcar la sfârșitul cărții, dar nu s-a întâmplat
).
Lumikki Andersson, o adolescentă în vârstă de 17 ani, locuieşte singură şi urmează cursurile unui liceu de arte. Şi-a făcut o regulă din a nu se implica în lucruri ce nu o privesc. Totuşi, această regulă este pusă la încercare în ziua în care Lumikki găseşte bancnote pătate de sânge în camera obscură a liceului.
Dându-şi seama că trei elevi de la liceul său au un amestec în acest incident, Lumikki se trezeşte prinsă în hăţişul unei afaceri internaţionale cu droguri. Viaţa îi este pusă în pericol.
Lumikki Andersson, eroina trilogiei Albă-ca-Zăpada, a învăţat să se apere singură şi să nu aibă încredere în nimeni. E un lup singuratic şi o supravieţuitoare. A fost agresată brutal la şcoală, iar acum s-a mutat în Tampere, unde locuieşte singură. Lumikki e inteligentă, sarcastică, are o anume duritate şi îi place solitudinea. De asemenea, îi place să se lupte corp la corp, să înoate în apă îngheţată, să alerge şi să viziteze galerii de artă. A hotărât că nu mai vrea să-i fie niciodată frică de nimic.
Acum şi adolescenţii au o Lisbeth Salander a lor!
Lumikki Andersson este tipul de fată badass
. Nu se implică, rămâne invizibilă, știe să lupte, atât fizic, cu ceilalți, cât și cu viața însăși, pentru atingerea propriilor țeluri fără a se da bătută și știe mai multe de cât arată
. E mai mereu singură și nu-i pasă de multe lucruri, dar asta se schimă când descoperă în camera obscură a liceului bani pătați de sânge. Începe să se implice încercând să înțeleagă ce e cu acei bani (mai exact 30.000 euro
). Din păcate înțelege... și se afundă și mai tare în probleme, fiind aproape omorâtă. Împreună cu cei trei care au luat banii încep să descopere tot mai multe lucruri. Totul începe să se schimbe în viața lor.
Până acum nu am mai citit nicio carte scrisă de un autor/o autoare nordic(ă), mă bucur că am făcut-o, cartea asta te ține în priză
și te amesteci între paginile cărții. Mi-a plăcut mult personajul principal, Lumikki, e genul de personaj care te inspiră prin tăria lui
, totuși cred că ea ascunde un secret (pe care speram să-l descopăr măcar la sfârșitul cărții, dar nu s-a întâmplat
).
Autoarea creează un thriller ușor de citit și digerat, palpitant și interesant în doar 227 de pagini.
Cartea mi-a plăcut, însă începutul m-a cam băgat în ceață
, dar mi-ar revenit o dată ce am înțeles că primele 2 capitole erau piese din puzzle. Lumikki începe să iasă din carapacea ei pe parcursul cărții, se împrietenește fără să vrea cu Elisa, una dintre cei trei ”norocoși”
. Abia aștept a 2-a carte, chiar vreau să aflu ce ascunde Lumikki, deși am impresia că cărțile trilogiei nu se leagă... Totuși nu e chiar perfectă, sunt unele chestii, dar peste care poți să treci cu vederea.
, dar mi-ar revenit o dată ce am înțeles că primele 2 capitole erau piese din puzzle. Lumikki începe să iasă din carapacea ei pe parcursul cărții, se împrietenește fără să vrea cu Elisa, una dintre cei trei ”norocoși”
. Abia aștept a 2-a carte, chiar vreau să aflu ce ascunde Lumikki, deși am impresia că cărțile trilogiei nu se leagă... Totuși nu e chiar perfectă, sunt unele chestii, dar peste care poți să treci cu vederea.
"A fost odată ca niciodată o noapte care nu s-a sfârşit nicicând. Înghiţise soarele în întuneric, absorbise toată lumina şi îşi întinsese bratul negru şi rece asupra lumii. Noaptea lipise pleoapele oamenilor pentru totdeauna, le făcuse visele mai adânci şi mai stranii, îi făcuse pe oameni să uite de ei şi să alunece în lumea creaturilor imaginare ale viselor, să-şi piardă amintirile. Noaptea pictase cele mai terifiante imagini pe pereţii caselor, de unde dispăruseră culorile. Noaptea sufla peste oamenii care dormeau un aer rece şi sufocant, care le pătrundea îi plămâni şi-i făcea negri pe interior."
„Între clasele a șașea și a șaptea, o parte din fete apăruseră la școală ca și când le căzuse jumătate din creier în lac. Fetele altădată deștepte nu mai știau acum să rezolve nici cele mai simple probleme de matematică sau nu puteau alerga 100 de metri fără să nu <<moară>>.
<<Deci ajutor, mor!>>”
Notă: 4/5
Văd că Editura Trei preia locul liber pe care Leda l-a lăsat, sper să publice cât mai multe cărți interesante
.
.
Voi ce ați citit în ultima vreme?
V-am țucat
!
!





.
. Acum să ajung într-un loc mai specific cu întrebarea:
(nu zic mâncat pentru că asta uităm și acum). Nu îți aduci aminte nimic, înafară de cum să ai grijă de tine, de cum te cheamă, de familie, adică, da, ai avea ceva ”amintiri”, doar că pe cele esențiale pentru a trăi. NU prea multe, dar tot ai uita mare parte din viața ta
. Din nou aici e tot în linii mari, cu multe chichițe. Așa că încerc o altă întrebare/formulare.
... Am ști cum să ne descurcăm, oarecum... Am ști cine ne e prieten (prieten de dinaintea pierderii memoriei) și cine nu, ce e rău pentru noi. Dar ar fi greu cu un servici, cu întâlnitul oamenilor noi, cu învățatul, ar trebui să ne alegem aleasa/alesul cu mult înainte de vreme. Cred că totuși am trăi fiecare zi ca și cum ar fi ultima
. Ar fi o împrejurare interesantă pentru o relație

, sper că ați avut răbdare să citiți
!
!
!
cum am ajuns de la ce am început la o mini-poveste
, este o mică recenzie, în care nu voi include paragraful „recenzie” și nici bucata de text de pe spatele cărții, basically scriu doar părerea mea și un pic din ce se întâmplă
.
?”. Am împrumutat-o de la bibliotecă și nu aveam mari așteptări, pentru că nu știam prea multe despre ea și de obicei încerc să nu am așteptări prea mari, ca să nu fiu dezamăgită
...
) în urma unei cereri, iar acesta/acesta se potrivește perfect cu celălalt, de asemenea ai dreptul doar la 2 copii, unul fată, iar celălalt băiat, amândoi primindu-i în urma unei cereri, practic nu au voie să-și creeze propriul copil. Sentimentele de iubire nu există, ele -alături de alte câteva- sunt considerate tulburări ce trebuiesc tratate cu pastile
. Greșelile sunt rare, iar suferința nu există.
, la culori, la toate lucrurile faine pe care le putem face, doar pentru ca o parte a lumii să fie complet fără griji, iubire, dreptul de a alege (chiar dacă ei fac alegerea cea mai bună
) să trăiască într-un fel de pace? Eu una nu m-am decis încă. Cred că cel mai bine ați face și voi decizia dacă ați citi cartea, ca să înțelegeți mai bine.
!
