Recenzie Octopussy - Pufocenzie(12)

Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.

Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks  și Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…

Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.

Nu vreau să vă stric surprizele acestei cărți, așa că am să spun cât de puține pot.

Mie mi-a plăcut cartea, într-un fel, a fost ceva... diferit, ceva îndrăzneț.

Știu că multă lume nu a văzut cartea cu ochi buni și că a fost aspru criticata. Era de așteptat având în vedere ce se întâmplă în carte, Becks și Hyena nu sunt gemenele tipice, indicii avem și în numele lor. 
Nu pot spune că m-am atașat foarte tare de vreunul din personaje, poate pentru că sunt atât de disfuncționali încât par ireale. Oricum familia Sugar e dată peste cap.

Cred că într-un fel Cristina a ilustrat prin acest roman ce voia unchiul fetelor să spună, că orice om este mai disfuncțional decât pare, este iluzia unui om normal și totuși e mai mult de atât. Totul cu un motiv și un background.

Am avut mici dificultăți să deslușesc ce se întâmpla pentru că se schimba destul de brusc POV-ul și uneori trebuia să recitesc ca să pot înțelege, însă nu a fost o adevărată problemă. A doua jumătate a romanului este destul de intrigantă și te face să continui mirat de tot ce se întâmplă.

Stilul autoarei e unul ok, probabil nu toți cei care au citit cartea sunt de acord cu mine, dar propozițiile scurte și romgleza nu e pentru toată lumea, right? Totuși e și o parte proasta aici, uneori s-a trecut foarte repede peste anumite pasaje ce ar fi putut fi dezvoltate.

Această boala nouă, inventată de autoare mi s-a părut o idee cu mult potențial și a ieșit o lucrare destul de bună, nu pot spune că am iubit cartea, dar a fost ceva nou ce merită încercat.

Am vrut să spun cât mai puține pentru că această carte trebuie să fie citită crudă, cititorul trebuie să intre direct în tot ce se întâmplă fără să știe nimic ca totul sa fie mai special, cred că scopul autoarei nu ar mai fi atins dacă cel care citește știe câte ceva despre poveste. Pot totuși să vă anunț că romanul Octopussy nu e pentru toată lumea.

Îi mulțumesc Cristinei pentru acest roman și vreau să o felicit pentru realizarea ei.

You go girl!

V-am țucat!